ȘTRENGĂRÍȚĂ, ștrengărițe, s. f. Fată sau femeie tânără vioaie, zglobie, care se poartă ca un ștrengar. – Ștrengar + suf. -iță.

ȘTRENGĂRÍȚĂ, ștrengărițe, s. f. Fată sau femeie tânără vioaie, zglobie, care se poartă ca un ștrengar. – Ștrengar + suf. -iță.

ȘTRENGĂRÍȚĂ, ștrengărițe, s. f. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Fată cu apucături de ștrengar. În sfîrșit, am mai pus și noi mîna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! REBREANU, R. I 156.

ștrengăríță s. f., g.-d. art. ștrengăríței; pl. ștrengăríțe

ștrengăríță s. f., g.-d. art. ștrengăríței, pl. ștrengăríțe

ȘTRENGĂRÍȚĂ s. 1. hoțoaică, hoțomancă, șmecheroaică. (Mare ~ mai este!) 2. diavoliță, drăcoaică, tartoriță, (Mold.) zgâtie. (Maria e o ~ și jumătate.)

ȘTRENGĂRÍȚĂ ~e f. Fată care se poartă ștrengărește. Mare ~ mai ești! /ștrengar + suf. ~iță

ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.

ȘTRENGĂRIȚĂ s. 1. hoțoaică, hoțomancă, șmecheroaică. (Mare ~ mai este!) 2.* diavoliță, drăcoaică, tartoriță, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~ și jumătate.)