Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru ștrec

ștrec s. n., pl. ștrécuri
ȘTREC s. v. cale ferată, drum-de-fier, galerie, linie ferată.
ștrec, ștrecuri, s.n. (reg.) 1. linie ferată. 2. parte a joagărului, constând din două șine de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3. loc de trecere peste linia ferată. 4. galerie de mină.
ștrec s. v. CALE-FERATĂ. DRUM-DE-FIER. GALERIE. LINIE-FERATĂ.
ștréc, s.n. – (reg.) Cale ferată (Trans., Banat, Maram., Bucov.): „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (top.) La ștrec, fânațe în Cufoia (Vișovan, 2002). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (Țurcanu, 2008: 85; MDA).
ștréc, s.n. – Cale ferată (în Trans., Banat, Maram. și Bucov.): „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu 1999: 196). La ștrec, fânațe în Cufoia-Lăpuș (Vișovan 2002). – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (Țurcanu 2008:85).

ștrec dex online | sinonim

ștrec definitie

Intrare: ștrec
ștrec substantiv neutru