ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Învechit) Amendă în bani; gloabă. Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.

ștraf (înv.) s. n., pl. ștráfuri

ștraf s. n., pl. ștráfuri

ȘTRAF s. v. amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune.

ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).

ștraf1, ștráfuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.

ștraf2, ștráfuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.

ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).

ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).

ștraf s. v. AMENDĂ. CONDAMNARE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PENALITATE. PENALIZARE. SANCȚIUNE.

ștraf, ștrafuri, s.n. – (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai. A înlocuit, în a doua jumătate a sec. XX, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli. – Din germ. Straf (wagen) (MDA).