Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ștrăifuí, ștrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare.
ștrăifuít, -ă, (reg.; despre drumuri forestiere) prevăzut cu traverse de lemn.
ștrăifuit dex online | sinonim
ștrăifuit definitie
Intrare: ștrăifui
ștrăifui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ștrăifuit
ștrăifuit
