Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru ștopolire

ștopolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștopolésc, 3 sg. ștopoléște; conj. prez. 3 sg. și pl. ștopoleáscă
ȘTOPOLÍ vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.
ștopolí, ștopolésc, vb. IV (reg.) 1. a cârpi; a țese. 2. a însăila. 3. (în forma: ștufuli) a tivi. 3. (în forma: ștofali) a repara.
ștopoli vb. v. CÎRPI. COASE. PRINDE. ȚESE.

ștopolire dex online | sinonim

ștopolire definitie

Intrare: ștopoli
ștopoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ștopolit
ștopolit participiu
ștopolire infinitiv lung