Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru ╚Ötoluire

╚śTOLU├Ź, ╚Ötoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele opera╚Ťiei de ╚Ötoluire. ÔÇô Din germ. dial. stollen.
╚śTOLU├ŹRE, ╚Ötoluiri, s. f. Opera╚Ťie aplicat─â pieilor fine, care const─â ├«n efectuarea mai multor ├«ntinderi ├«n diferite direc╚Ťii ╚Öi care d─â pieilor moliciune ╚Öi suple╚Ťe. ÔÇô V. ╚Ötolui.
╚śTOLU├Ź, ╚Ötoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele opera╚Ťiei de ╚Ötoluire. ÔÇô Din germ. dial. stollen.
╚śTOLU├ŹRE, ╚Ötoluiri, s. f. Opera╚Ťie aplicat─â pieilor fine, care const─â ├«n efectuarea mai multor ├«ntinderi ├«n diferite direc╚Ťii ╚Öi care d─â pieilor moliciune ╚Öi suple╚Ťe. ÔÇô V. ╚Ötolui.
╚Ötolu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ötolui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ötolui├í; conj. prez. 3 s─â ╚Ötolui├ísc─â
╚Ötolu├şre s. f., g.-d. art. ╚Ötolu├şrii; pl. ╚Ötolu├şri
╚Ötolu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ötolui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ötolui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ötolui├ísc─â
╚Ötolu├şre s. f., g.-d. art. ╚Ötolu├şrii; pl. ╚Ötolu├şri
A ╚śTOLU├Ź ~i├ęsc tranz. (piei t─âb─âcite) A supune opera╚Ťiei de stoluire. /cf. germ. Stollen
╚śTOLU├ŹRE ~i f. Opera╚Ťie care const─â ├«n ├«nmuierea pieilor t─âb─âcite ├«n scopul desp─âr╚Ťirii fibrelor. /v. a ╚Ötolui

ștoluire dex online | sinonim

ștoluire definitie

Intrare: ștolui
ștolui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștoluire
ștoluire substantiv feminin