Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru știulete

ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. – Et. nec.
ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușile care îl învelesc. – Et. nec.
ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Cocean de porumb, cu boabele bine dezvoltate, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. Seara a fost clacă la Duță Căciulămare, ca să curețe porumb de pe știuleți. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Nu mai avea nici un știulete în pătul: vînduse tot porumbul SANDU-ALDEA, D. N. 244.
știuléte s. m., pl. știuléți
știuléte s. m., pl. știuléți
ȘTIULÉTE s. (BOT.) 1. (pop.) păpușă, (reg.) ciocan, ciocălău, cotolan, cucuruz, drugă, drugălău, păpușoi, porumb, știuleag, tiulihău, tuleu, (prin Ban.) tofleac. (A fiert doi ~ți.) 2. v. cocean.
știuléte (-ți), s. m. – Fructul matur al porumbului. Slov. štulec (Tiktin), cf. bg. stulec (Conev 51). Forma normală știuleț, a căpătat un nou sing. analogic (Byck-Graur 26).
ȘTIULÉTE ~ți m. Fructul porumbului. /Orig. nec.
știulete m. V. ștulete.
ștĭuléte, V. ștulete.
ștuléte (Munt.), ștĭuléte (Mold.) m. și ștuléŭ (Trans.) n., pl. eĭe (var. din tuleŭ. Cp. și cu germ. stiel, id.). Fruct de popușoĭ (porumb), adică cĭocălăŭ cu grăunțele pe el și învălit în pănușĭ orĭ și curățat de pănușĭ: Pe la noĭ pe la Heleu E daru lu Dumnezeŭ: Patru boabe pe-un ștuleŭ (J. B. 391)! V. drugă.
ȘTIULETE s. (BOT.) 1. (pop.) păpușă, (reg.) ciocan, ciocălău, cotolan, cucuruz, drugă, drugălău, păpușoi, porumb, știuleag, tiulihău, tuleu, (prin Ban.) tofleac. (A fiert doi ~.) 2. cocean, (reg.) ciocan, ciocălău, drugă, drugălău, știulean, știuleu, (Ban. și Olt.) cioclod. (A mîncat un porumb fiert și a aruncat ~.)
știulete, știuleți s. m. (pop.) penis.

știulete dex online | sinonim

știulete definitie

Intrare: știulete
știulete substantiv masculin