8 definiții pentru știuldic
ȘTIULDÍC interj. (Regional) Bîldîbîc. Cînd a văzut că întindem puștile cătră el să-l pușcăm, știuldic! în fundu fîntînii, și nu l-am mai văzut. RETEGANUL, la CADE.
ȘTIULDICÁ, știuldíc,
vb. I.
Refl. (Regional) A se cufunda cu zgomot în apă. Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE.
ȘTIULDÍC interj. (
Reg.) Știobâlc, huștiuluc, bâldâbâc. – Onomatopee.
ȘTIULDICÁ, știuldíc,
vb. I.
Refl. (
Reg.) A se cufunda cu zgomot în apă. – Din
știuldic. ȘTIULDÍC interj. v. bâldâbâc. știuldíc2, știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci. știuldicá, știúldic, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se cufunda cu zgomot în apă. 2. (în forma: știulbica) a aluneca. 3. (despre pești) a stârni cu știulbucul (cu prăjina). știuldic interj. v. BÎLDÎBÎC. știuldic dex online | sinonim
știuldic definitie
Intrare: știuldica
știuldica conjugarea I grupa I verb reflexiv
Intrare: știuldic (prăjină)
Intrare: știuldic (bâldâbâc)