ȘTIULDÍC interj. (Regional) Bîldîbîc. Cînd a văzut că întindem puștile cătră el să-l pușcăm, știuldic! în fundu fîntînii, și nu l-am mai văzut. RETEGANUL, la CADE.

ȘTIULDICÁ, știuldíc, vb. I. Refl. (Regional) A se cufunda cu zgomot în apă. Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE.

ȘTIULDÍC interj. (Reg.) Știobâlc, huștiuluc, bâldâbâc. – Onomatopee.

ȘTIULDICÁ, știuldíc, vb. I. Refl. (Reg.) A se cufunda cu zgomot în apă. – Din știuldic.

ȘTIULDÍC interj. v. bâldâbâc.

știuldíc2, știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.

știuldicá, știúldic, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se cufunda cu zgomot în apă. 2. (în forma: știulbica) a aluneca. 3. (despre pești) a stârni cu știulbucul (cu prăjina).

știuldic interj. v. BÎLDÎBÎC.