Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru știucător

știucătór, știucători, s.m. – (reg.) Bârnă groasă de lemn, care susține cornii casei (Ieud, 1987). – Din știucă „parte dintr-un întreg” + suf. -tor.
știucătór, -i, s.m. – Bârnă groasă de lemn, care susține cornii casei (Ieud, 1987). – Din știuc „bucată, fărâmă” (< germ. Stück) + -ător.

știucător dex online | sinonim

știucător definitie

Intrare: știucător
știucător