ȘTIUBÉCI s. v. alb de plumb, ceruză.

știubéci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv.

știubéci s.n. (înv.) ceruză (alb de plumb folosit la vopsele).

știubeciu n. V. ștubeciu.

stĭubécĭ -,icĭ V. ștubecĭ.

ștubécĭ n. (turc. istubec, pop. üstübec, cerusă [d. pers. isfidag], supt infl. luĭ ștubeĭ). Vechĭ. Cerusă. – Și stĭubecĭ, stĭubicĭ, ștubeț, ștubete.

știubeci s. v. ALB DE PLUMB. CERUZĂ.