Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru știrire

ȘTIRÍ, știresc, vb. IV. Refl. (Regional) A răguși. Și eu morăiam de mi s-o știrit gîtlejul. La TDRG. Copiii... se știresc în gît. ȘEZ. II 20.
ȘTIRÍ, știresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A răguși. – Comp. rus ščerit’.
ȘTIRÍ vb. v. răguși.
A SE ȘTIRÍ pers. 3 se ~éște intranz. A i se înăspri laringele (în urma tusei, vorbirii cu voce tare, răcelii etc.). /cf. stir
știrí1, știrésc, vb. IV (refl.) 1. (despre gâtlej) a se inflama, a se irita. 2. (despre oameni) a răguși. 3. (despre oameni) a se sforța să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse ușoară; a-și drege glasul.
știrí2, știrésc, vb. IV (reg.) a înștiința.
știrésc v. tr. (rus. ščéritĭ, ceh. štĭeriti, štiriti, a rînji. V. oțărăsc). Est. Zgîriĭ căptușeala guriĭ saŭ a gîtuluĭ după o mîncare prea sărată saŭ ardeĭată după care n’aĭ băut apă saŭ după o răceală: mi s’a știrit gura. Tușesc hîrîit după un rachŭ prea tare saŭ un borș prea ferbinte: dădu de dușcă rachiu și-șĭ știri cu putere gîtu (Sadov. VR. 1911, 3, 332). V. strepezesc.
știri vb. v. RĂGUȘI.

știrire dex online | sinonim

știrire definitie

Intrare: știri
știri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: știrire
știrire infinitiv lung