ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A căuta să afle ceva (cu șiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi. 2. A comunica, a da de știre. – Știre + suf. -ici.

ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A căuta să afle ceva (cu șiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi. 2. A comunica, a da de știre. – Știre + suf. -ici.

ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A căuta să afle ceva; a cerceta, a se informa; a iscodi. Va putea să alunge orice prepus din mintea lui Lică, pentru ca numai într-un tîrziu să-i vină gîndul de a știrici încotro a plecat. SLAVICI, N. II 172. 2. A comunica, a da de știre. (Refl. impers.) Mie mi s-a știricit C-aveți un rob nespovedit. La TDRG.

știricí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricésc, imperf. 3 sg. știriceá; conj. prez. 3 să știriceáscă

știricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricésc, imperf. 3 sg. știriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. știriceáscă

ȘTIRICÍ vb. v. anunța, cerceta, comunica, informa, iscodi, încunoștința, înștiința, vesti.

A ȘTIRICÍ ~ésc tranz. reg. 1) A afla culegând știri prin vicleșug. 2) (informații) A face cunoscut; a da de știre; a vesti; a înștiința; a anunța; a informa. /știre + suf. ~ici

știricí2, pers. 3 sg. știricéște, vb. IV refl. (reg.; despre oi) a deveni stearpă.

știricésc v. tr. Trans. Ban. Umblu după știrĭ, cercetez, mă informez: el a știricit tot (Agrb. Înt. 123). Comunic, daŭ o veste.

știrici vb. v. ANUNȚA. CERCETA. COMUNICA. INFORMA. ISCODI. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. VESTI.