Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru ștircă

ȘTÍRCĂ s. v. mustuitor.
ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit.
șterț n., pl. urĭ (germ. sterz, coadă, mîner, toartă). Trans. Lopățica cu care se amestecă jintița în căldare (numită tăŭjar la R. S. și ștircă la Hațeg). Ghĭoagă (V. melesteŭ). Lampă de umblat pin mină (numită și ștearț). V. opaiță.
ștírcă f., pl. ĭ (cp. cu șterț). Hațeg. Șterț. Dolj. Mustuitor, brighidăŭ.
ștircă s. v. MUSTUITOR.

ștircă dex online | sinonim

ștircă definitie

Intrare: ștircă
ștircă