Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ╚Ötirbitur─â

╚śTIRBIT├ÜR─é, ╚Ötirbituri, s. f. 1. Loc gol l─âsat de c─âderea unuia sau a mai multor din╚Ťi; ╚Ötirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este rupt─â, ciocnit─â; p. ext. ruptur─â, gaur─â. 3. Fig. Diminuare a valorii, a ├«nsemn─ât─â╚Ťii etc. (cuiva sau a ceva); ├«nc─âlcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). ÔÇô ╚śtirbi + suf. -tur─â.
╚śTIRBIT├ÜR─é, ╚Ötirbituri, s. f. 1. Loc gol l─âsat de c─âderea unuia sau a mai multor din╚Ťi; ╚Ötirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este rupt─â, ciocnit─â; p. ext. ruptur─â, gaur─â. 3. Fig. Diminuare a valorii, a ├«nsemn─ât─â╚Ťii etc. (cuiva sau a ceva); ├«nc─âlcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). ÔÇô ╚śtirbi + suf. -tur─â.
╚śTIRBIT├ÜR─é, ╚Ötirbituri, s. f. 1. Loc gol ├«n ╚Öirul de din╚Ťi, format prin c─âderea unuia sau a mai multor din╚Ťi. 2. Loc unde marginea unui obiect este rupt─â; ruptur─â, sp─ârtur─â. Zidurile cu ╚Ötirbituri ad├«nci stau ├«nc─â ├«n picioare, semn al r─âzboiului care a st─âruit aici. STANCU, U.R.S.S. 148.
știrbitúră s. f., g.-d. art. știrbitúrii; pl. știrbitúri
știrbitúră s. f., g.-d. art. știrbitúrii; pl. știrbitúri
╚śTIRBIT├ÜR─é s. 1. (rar) ╚Ötirbenie, (├«nv. ╚Öi reg.) ╚Ötirbin─â, (reg.) ╚Ötirbeal─â. (~ la din╚Ťi.) 2. ciobitur─â, ciocnitur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ╚Ötirbin─â, (reg.) ciumblitur─â, ╚Ötirbeal─â. (~ a unui pahar.)
╚śTIRBIT├ÜR─é ~i f. 1) Loc gol format ├«n dantur─â prin c─âderea din╚Ťilor. 2) Margine deformat─â a unui obiect (formata prin rupere, fr├óngere, ciocnire etc.). /a ╚Ötirbi + suf. ~tur─â
╚Ötirbitur─â f. 1. ceva ╚Ötirbit, gaur─â de dinte; 2. ├«mpu╚Ťinare: pl─âtesc ├«ntreg ╚Öi f─âr─â nicio ╚Ötirbitur─â; 3. fig. om ╚Ötirb, femeie ╚Ötirb─â.
╚Ötirb─ât├║r─â ╚Öi ╚Ötirbit├║r─â f., pl. ─ş. Locu de unde lipse╚Öte un dinte. V. strung─ârea╚Ť─â.
╚śTIRBITUR─é s. 1. (rar) ╚Ötirbenie, (├«nv. ╚Öi reg.) ╚Ötirbin─â, (reg.) ╚Ötirbeal─â. (~ la din╚Ťi.) 2. ciobitur─â, ciocnitur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ╚Ötirbin─â, (reg.) ciumblitur─â, ╚Ötirbeal─â. (~ a unui pahar.)

știrbitură dex online | sinonim

știrbitură definitie

Intrare: știrbitură
știrbitură substantiv feminin