Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru știop

șchĭóp, șchĭoápă adj. (lat. clŏppus, șchĭop, și sclŏppus, stlŏppus pleoscăĭală, adică „acela care face leop, pleosc, șontîc cînd pășește”; it. schioppo și stioppo, pușcă, adică „arma care face clamp, pleosc, poc”; pv. clop, vfr. clop, clopin, șchĭop; alb. škĭep, șchĭop. V. clopot). Care nu poate merge cu pașĭ egalĭ din cauză că e bolnav de picĭoare orĭ e olog orĭ îĭ lipsește un picĭor. A merge șchĭop, a merge cu pașĭ neegalĭ. Fig. Defectuos orĭ maĭ scurt: vers șchĭop. – Și schĭop (Munt. vest), școp (Cor.) și ștĭop (Maram.).
ștĭop, V. șchĭop.
știóp, s.f. – (pop.) Șchiop. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul: „Numa omu / Cât ștíopu” (Papahagi 1925: 290). – Lat. *excloppus (DEX).

știop dex online | sinonim

știop definitie

Intrare: știop
știop