știoalnă f. Mold. Tr. 1. fântână nepietruită; 2. loc mai adânc în albia unui râu: știoalna unde mă scăldam CR. [Ung. STOLNA (din nemț. Stollen)].

ștĭoálnă, ștĭobî́lc, ștĭoldíc, ștĭólnă, V. șteo-.