ȘTIOLDÍC, șlioldicuri, s. n. Prăjină cu care se împinge o luntre. ♦ Prăjină cu care se stîrnesc peștii de pe fundul apei. – Variantă: (regional) știolghíc s. n.

ȘTIOLGHÍC s. n. v. știoldic.

ȘTIOLDÍC, știoldicuri, s. n. Prăjină cu care se împinge o luntre. ♦ Prăjină cu care se stârnesc peștii de pe fundul apei spre plase.

ȘTIOLDÍC ~uri n. reg. 1) Băț lung și gros cu care se împinge luntrea în apele puțin adânci; opintitor; ghionder. 2) Prăjină cu ajutorul căreia se stârnește peștele de pe fundul apei, pentru a-l îndrepta spre plasă; teier. [Sil. știol-dic] /Onomat.

știoldic n. Mold. prăjină cu care pescarul umblă în apă, ca să iasă peștii la leasă sau la vârșie. [Și știulbuc: origină necunoscută].

ștĭoálnă, ștĭobî́lc, ștĭoldíc, ștĭólnă, V. șteo-.