Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru știobâlcăit

ȘTIOBÂLCĂÍ, știobălcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Știobâlc + suf. -ăi.
ȘTIOBÂLCĂÍ, știobâlcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Știobâlc + suf. -ăi.
ȘTIOBÎLCÎÍ, știobîlcîiesc, vb. IV. Tranz. A cufunda (pe cineva) cu zgomot în apă. O spală bine ca să se facă albă, știobîlcîind-o de cîteva ori prin apă. ȘEZ. III 187. ♦ Intranz. și refl. A cădea cu zgomot în apă.
știobâlcăí (a ~) (reg.) (știo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știobâlcăiésc, imperf. 3 sg. știobâlcăiá; conj. prez. 3 să știobâlcăiáscă
știobâlcăí vb. (sil. știo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știobâlcăiésc, imperf. 3 sg. știobâlcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. știobâlcăiáscă
ȘTIOBÂLCĂÍ vb. v. bălăci.
ȘTIOBÂLCĂÍT s. v. bălăceală.
A ȘTIOBÂLCĂÍ ~iésc intranz. pop. (despre un corp care cade într-un lichid) A se cufunda brusc, producând un sunet caracteristic. /știobâlc + suf. ~ăi
ȘTIOBÂLCĂÍT ~uri n. 1) v. A ȘTIOBÂLCĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care cade sau se cufundă în apă. /v. a știobâlcăi
știobîlcăi vb. v. BĂLĂCI.
știobîlcăit s. v. BĂLĂCEALĂ.

știobâlcăit dex online | sinonim

știobâlcăit definitie

Intrare: știobâlcăi
știobâlcăi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
  • silabisire: știo-
știobâlcâi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
Intrare: știobâlcăit (bălăceală)
știobâlcăit 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: știobâlcăit (part.)
știobâlcăit 1 part. participiu