ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol’na.

ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol’na.

ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Regional) Loc din albia unui rîu, unde apa e mai adîncă. Lipsea numai știoalna în care se scălda la Humulești. CĂLINESCU, I. C. 171. Se aruncă acolo unde e apa mai adîncă, bunăoară într-o bulboană sau știoalnă. MARIAN, INS. 58. Zvîrleam pietrele, pe rînd, în știoalna unde mă scăldam. CREANGĂ, A. 65. ♦ Baltă mocirloasă.

știoálnă (reg.) (știoal-) s. f., g.-d. art. știoálnei; pl. știoálne

știoálnă s. f.(sil. știoal-), g.-d. art. știoálnei; pl. știoálne

ȘTIOÁLNĂ s. v. bulboacă, bulboană, copcă, galerie, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

știoálnă (-ne), s. f. – 1. Baltă, bulboană. – 2. Galerie de mină. – Var. știolnă. Germ. Stollen, prin intermediul mag. stolna, rut. štolnja (Drăganu, Dacor., III, 709).

ȘTIOÁLNĂ ~e f. reg. 1) Băltoacă mocirloasă. 2) Loc mai adânc în albia unui râu sau a unui lac. [Sil. știoal-nă] /<ung. stolna, ucr. štolinja

știoálnă, știoálne, s.f. (reg.) 1. baltă mocirloasă. 2. bulboană; loc mai adânc în albia unui râu, bun de scăldat. 3. groapă cu apă; gropan. 4. galerie în mină. 5. mină (de aur). 6. (în forma: știolnă) lutărie. 7. teren mlăștinos. 8. fântână nepietruită. 9. copcă în gheață. 10. (în forma: știolnă) deșert (gol) la cal.

ștĭoálnă, ștĭobî́lc, ștĭoldíc, ștĭólnă, V. șteo-.

știoalnă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. COPCĂ. GALERIE. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.