Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
știmocí, știmocésc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate.
știmocít, știmocítă, adj. (reg.) 1. (despre lână, cânepă) scărmănat. 2. (fig.; despre oameni) care a fost păruit, bătut.
știmocit dex online | sinonim
știmocit definitie
Intrare: știmoci
știmoci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: știmocit
știmocit
