Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru știftuit

ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.
ȘTIFTUÍT, -Ă, știftuiți, -te, adj. Fixat cu știfturi. – V. știftui.
ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.
ȘTIFTUÍT, -Ă, știftuiți, -te, adj. Fixat cu știfturi. – V. știftui.
știftuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiésc, imperf. 3 sg. știftuiá; conj. prez. 3 să știftuiáscă
știftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiésc, imperf. 3 sg. știftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. știftuiáscă
A ȘTIFTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de încălțăminte sau piese de metal) A bate sau a prinde în știfturi. /știft + suf. ~ui

știftuit dex online | sinonim

știftuit definitie

Intrare: știftui
știftui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: știftuit
știftuit adjectiv