ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.

ȘTIFTUÍRE, știftuiri, s. f. Acțiunea de a știftui și rezultatul ei. – V. știftui.

ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.

ȘTIFTUÍRE, știftuiri, s. f. Acțiunea de a știftui și rezultatul ei. – V. știftui.

știftuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiésc, imperf. 3 sg. știftuiá; conj. prez. 3 să știftuiáscă

știftuíre s. f., g.-d. art. știftuírii; pl. știftuíri

știftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiésc, imperf. 3 sg. știftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. știftuiáscă

știftuíre s. f., g.-d. art. știftuírii; pl. știftuíri

A ȘTIFTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de încălțăminte sau piese de metal) A bate sau a prinde în știfturi. /știft + suf. ~ui