ȘTERSÚRĂ, ștersuri, s. f. (Înv.) Ștersătură. – Șters1 + suf. -ură.

ȘTERSÚRĂ, ștersuri, s. f. Ștersătură. – Șters1 + suf. -ură.

ȘTERSÚRĂ, ștersuri, s. f. Ștersătură. Se zăresc, sub ștersura rozătoare a timpului, vreo douăzeci și patru animale. ODOBESCU, la TDRG.

ștersúră (înv.) s. f., g.-d. art. ștersúrii; pl. ștersúri

ștersúră s. f., g.-d. art. ștersúrii; pl. ștersúri

ȘTERSÚRĂ s. v. răsătură, ștersătură.

ștersură s. v. RĂSĂTURĂ. ȘTERSĂTURĂ.