Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru ștersătură

ȘTERSĂTÚRĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc într-un text scris din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat; ștersură. – Șters1 + suf. -ătură.
ȘTERSĂTÚRĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc într-un text scris din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat; ștersură. – Șters1 + suf. -ătură.
ȘTERSĂTÚRĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc (într-un text scris) din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat. în locul cărții ce trebuia să fie scrisă... n-avem decît notițe risipite... cu ștersături numeroase. IORGA, L. I 504. Ce de ștersături! Ce rînduri încîlcite, indescifrabile..! VLAHUȚĂ, la TDRG. Avea un vraf de hîrtiipe masă, pline de ștersături. Ghica, la CADE.
ștersătúră s. f., g.-d. art. ștersătúrii; pl. ștersătúri
ștersătúră s. f., g.-d. art. ștersătúrii; pl. ștersătúri
ȘTERSĂTURĂ s. 1. răsătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.) 2. v. anulare.
ȘTERSĂTÚRĂ ~i f. Loc șters într-un text. /șters + suf. ~ătură
ștersătură f. ceva șters.
ștersătúră f., pl. i. Lucru (cuvînt scris) șters: o scrisoare plină de ștersăturĭ.
ȘTERSĂTU s. 1. răsătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.) 2. anulare, tăietură. (Ce sînt ~ile astea în scrisoare?)

ștersătură dex online | sinonim

ștersătură definitie

Intrare: ștersătură
ștersătură substantiv feminin