Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ╚Öterpelire

╚śTERPEL├Ź, ╚Öterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (├Än expr.) A o ╚Öterpeli = a pleca repede (╚Öi pe furi╚Ö). 3. (Rar) A atinge ceva u╚Öor ╚Öi ├«n treac─ât. ÔÇô Et. nec.
╚śTERPEL├ŹRE, ╚Öterpeliri, s. f. (Fam.) Ac╚Ťiunea de a ╚Öterpeli ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ╚Öterpeli.
╚śTERPEL├Ź, ╚Öterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (├Än expr.) A o ╚Öterpeli = a pleca repede (╚Öi pe furi╚Ö). 3. (Rar) A atinge ceva u╚Öor ╚Öi ├«n treac─ât. ÔÇô Et. nec.
╚śTERPEL├ŹRE, ╚Öterpeliri, s. f. (Fam.) Ac╚Ťiunea de a ╚Öterpeli ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ╚Öterpeli.
╚śTERPEL├Ź, ╚Öterpelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Familiar) A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. Serafim ├«i ╚Öterpele╚Öte pe la spate cutia de chibrituri ╚Öi ii pune alta ├«n loc. ST─éNOIU, C. I. 126. Fiecare se g├«ndea numai s─â ╚Öterpeleasc─â c├«te ceva. REBREANU, R. II 116. Intr─â peste drum, ╚śterpele╚Öte icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. ÔŚŐ Absol. Copiii... ╚Öterpeleau de prin co╚Öurile oltenilor ╚Öi furau de prin cur╚Ťi. PAS, Z. I 81. 2. (├Än expr.) A o ╚Öterpeli = a fugi (pe furi╚Ö, f─âr─â ca nimeni s─â prind─â de veste); a o ╚Öterge, a o tuli. V─âz├«nd eu c─â mi-am aprins paie-n cap cu asta, am ╚Öterpelit-o de-acas─â numai cu be╚Öica cea de porc. CREANG─é, A. 41. C├«nd veni copoiul d-afar─â ╚Öi v─âzu isprava iepurelui, zor s─â puie m├«na pe el; dar ia-l de unde nu e; o ╚Öterpelise. ╚śEZ. XIII 169. 3. (Rar) A atinge (ceva) u╚Öor ╚Öi ├«n treac─ât. Paharul ╚Öterpeli nasul d-lui ╚Öef, ├«nvine╚Ťindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ÔÖŽ Tranz. fact. A face s─â se ating─â pu╚Ťin de ceva. Unchia╚Öul... Puse ╚Öaua pe Murga... Apoi a t─âiat lungul c├«mpiilor ╚Ö-a sp─âlat copitele gonaciului, ╚Öi i-a ╚Öterpelit coada ├«n multe p├«r├«uri. DELAVRANCEA, S. 242.
╚śTERPEL├ŹRE s. f. (Familiar) Ac╚Ťiunea de a ╚Öterpeli; sustragere, furt.
╚Öterpel├ş (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öterpel├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öterpele├í; conj. prez. 3 s─â ╚Öterpele├ísc─â
╚Öterpel├şre (fam.) s. f., g.-d. art. ╚Öterpel├şrii; pl. ╚Öterpel├şri
╚Öterpel├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öterpel├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öterpele├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Öterpele├ísc─â
╚Öterpel├şre s. f., g.-d. art. ╚Öterpel├şrii; pl. ╚Öterpel├şri
╚śTERPEL├Ź vb. v. fura, ├«nsu╚Öi, lua, sustrage.
╚śTERPEL├ŹRE s. v. furat, fur─âtur─â, furt, ho╚Ťie, pung─â╚Öeal─â, pung─â╚Öie, sustragere.
╚Öterpel├ş (-l├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A fura, a sustrage ceva. ÔÇô 2. (Cu compl. o) A sc─âpa, a o rupe la fug─â. ÔÇô 3. A atinge ceva u╚Öor ╚Öi ├«n treac─ât. Crea╚Ťie expresiv─â, dup─â cum o inidic─â suf. -li; coincide semantic cu a ╚Öterge, 5,7 ╚Öi 8 ╚Öi formal cu tearf─â, cf. terfeli. Leg─âtura cu germ. stibitzen ÔÇ×a furaÔÇŁ (Tiktin) sau cu mag. terpedni ÔÇ×a se ├«ntindeÔÇŁ (Scriban) este ├«ndoielnic─â. ÔÇô Der. ╚Öterpeleal─â, s. f. (furt); ╚Öterpelici, s. m. (borfa╚Ö).
A ╚śTERPEL├Ź ~├ęsc tranz. pop. (lucruri m─ârunte) A fura cu abilitate; a ╚Öterge. ÔŚŐ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o ╚Öterge. /Orig. nec.
╚Öterpel├ş v. a atinge u╚Öor ├«n treac─ât: acest muncitor numai ╚Öterpele╚Öte p─âm├óntul; 2. a o ╚Öterge: am ╚Öterpelit-o dÔÇÖacas─â CR.; 3. a sustrage, a fura. [Origin─â necunoscut─â].
╚Öterpel├ęsc v. tr. (cp. cu ung. terpedni, a se ├«ntinde, sa┼ş t├Ârp├╝lni, a se zg├«rci). Fam. Ating u╚Öor ├«n treac─ât: un glon╚Ť ├«─ş ╚Öterpeli urechea. Fig. Iron. Fur (╚Öterg, c─şordesc): ─ş-a ╚Öterpelit punga. A o ╚Öterpeli, a o ╚Öpardi, a o ╚Öterge (a disp─ârea) pe furi╚Ö.
╚Öterpeli vb. v. FURA. ├ÄNSU╚śI. LUA. SUSTRAGE.
╚Öterpelire s. v. FURAT. FUR─éTUR─é. FURT. HO╚ÜIE. PUNG─é╚śEAL─é. PUNG─é╚śIE. SUSTRAGERE.
șterpeli, șterpelesc v. t. a fura

șterpelire dex online | sinonim

șterpelire definitie

Intrare: șterpeli
șterpeli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: șterpelire
șterpelire substantiv feminin