12 definiții pentru ștergură
ȘTÉRGURĂ, șterguri,
s. f. (
Reg.) Ștergar (
1). –
Șterge +
suf. -ură.
ȘTÉRGURĂ, șterguri,
s. f. (
Reg.) Ștergar (
1). –
Șterge +
suf. -ură.
ȘTÉRGURĂ, șterguri,
s. f. (Regional)
1. Ștergar. O ștergură de in, Ca buzele să ne ștergem. SEVASTOS,
IST. 97.
2. Obiect cu care se șterge, se curăță, ◊ ștergătoare. În pădure născui, în pădure crescut, Acasă de m-au adus, Ștergura casei m-au pus (Mătura). GOROVEI, C. 223.
ștérgură (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. ștérgurii;
pl. ștérguri
ștérgură s. f., g.-d. art. ștérgurii; pl. ștérguri ȘTÉRGURĂ s. v. prosop, șervet, ștergar. ștérgură1, ștérguri, s.f. (reg.) 1. ștergar. 2. batistă. 3. năframă. ștérgură2, ștérguri, s.f. (reg.) gunoi, impuritate. ștérgură f., pl. ĭ (d. șterg orĭ lat. *extérgula). Trans. Ștergar. V.
mîneștergură. ștergură s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR. ștérgură, șterguri, (ștergar, ștergător), s.f. – 1. Prosop; ștergură de obraz. Se țese din cânepă, cu zimțișori la capete. 2. Piesă textilă de mari dimensiuni, țesută în patru ițe, ornamentată cu motive geometrice sau florale; se atârnă la icoane sau blide: „Pe pereți, cu șterguri multe” (Calendar, 1980). – Din șterge „a curăța” + suf. -ură (Scriban, DER, DEX, MDA). ștérgură, -i, (ștergar, ștergător), s.f. –
1. Prosop; ștergură de obraz; se țese din cânepă, cu zimțișori la capete.
2. Piesă textilă de mari dimensiuni, țesută în patru ițe, ornamentată cu motive geometrice sau florale; se atârnă la icoane sau blide: „Pe pereți, cu șterguri multe” (Calendar 1980). – Din șterge „a curăța” + -ură (DER, DEX).
ștergură dex online | sinonim
ștergură definitie
Intrare: ștergură
ștergură substantiv feminin