Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru ștergătoare

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.
ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.
ȘTERGĂTOÁRE, ștergători, s. f. 1. Bucată de covor sau împletitură de papură de care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. Ștergar. Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.
ȘTERGĂTÓR1, ștergătoare, s. n. 1. Ștergar; cîrpă de șters. 2. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 3. Aparat format dintr-una sau două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul.
ȘTERGĂTÓR2, -OÁRE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.
ștergătoáre2 (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri
ștergătoáre1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre
ștergătór3/ștergătoáre3 (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoáre/ștergătóri
ștergătór2 (perie, aparat) s. n., pl. ștergătoáre
ștergătoáre (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri
ștergătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre
ștergătór / ștergătoáre (prosop, cârpă de șters) s. n. / s. f., pl. n. ștergătoáre / f. ștergătóri
ștergătór (pentru parbriz, pentru țeava tunului) s. n., pl. ștergătoáre
ȘTERGĂTOÁRE s. preș.
ȘTERGĂTÓR s. v. prosop, șervet, ștergar.
ȘTERGĂTOÁRE ștergătóri f. Bucată de țesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru șters picioarele. [G.-D. ștergătorii] /a șterge + suf. ~ătoare
ȘTERGĂTÓR2 ștergătoáre n. 1) Bucată de pânză pentru șters praful. 2) Perie cilindrică specială pentru curățarea țevilor la armele de foc. 3) Dispozitiv format din două palete care șterg parbrizul unui vehicul pe timp de ploaie sau de ninsoare. /a șterge + suf. ~ător
ȘTERGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător
ștergătoare f. cârpă de șters.
ștergătoáre f., pl. orĭ. Lucru cu care ștergĭ (o petică) saŭ de care te ștergĭ de noroĭ orĭ de praf (o păturică, o răzuitoare la intrarea caseĭ). V. sarghie.
ȘTERGĂTOARE s. preș.
ștergător s. v. PROSOP, ȘERVET. ȘTERGAR.
ștergătór (de parbríz)-stropitoáre s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)

ștergătoare dex online | sinonim

ștergătoare definitie

Intrare: ștergătoare (obiect)
ștergătoare 1 obiect substantiv feminin
Intrare: ștergătoare (persoană)
ștergătoare 2 pers. substantiv feminin admite vocativul
Intrare: ștergător (obiect)
ștergător 1 s.n. substantiv neutru