Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru șterc

ȘTERC s. v. apret, gunoi, impuritate, murdărie, necurățenie, scrobeală.
șterc (-curi), s. n. – Murdărie, rapăn. Lat. stĕrcus (Cihac, I, 263; Pușcariu 1642; Tiktin; REW 8245), cf. it. sterco, sp. (estiércol), port. esterco. Sec. XVI-XVIII, înv.Der. ștercumă, s. f. (Trans., Bucov., înv., closet).
șterc n. gunoiu: nu vedea ștercul în ochiul altuia, ci vezi bârna din ochiul tău (proverb evangelic). [Lat. STERCUS].
șterc n., pl. urĭ (lat. stĕrcus, băligar; it. sterco, sp. estiercol, pg. esterco). Vechĭ. Fir de paĭ din gunoĭ; nu vedea ștercul din ochĭul altuĭa, ci vezĭ bîrna din ochĭul tăŭ! (Ev.).
șterc s. v. APRET. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. SCROBEALĂ.

șterc dex online | sinonim

șterc definitie

Intrare: șterc
șterc