Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ╚Ötemuitor

╚śTEMUIT├ôR, -O├üRE, ╚Ötemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Instrument ├«n form─â de dalt─â cu care se efectueaz─â ╚Ötemuirea. 2. S. m. ╚Öi f. Muncitor care ╚Ötemuie╚Öte. [Pr.: -mu-i-] ÔÇô ╚śtemui + suf. -tor.
╚śTEMUIT├ôR, -O├üRE, ╚Ötemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Scul─â ├«n form─â de dalt─â boant─â cu care se efectueaz─â ╚Ötemuirea. 2. S. m. ╚Öi f. Muncitor care ╚Ötemuie╚Öte. [Pr.: -mu-i-] ÔÇô ╚śtemui + suf. -tor.
╚śTEMUIT├ôR, -O├üRE, ╚Ötemuitori, -oare, s. m. ╚Öi f. Muncitor care face opera╚Ťia de ╚Ötemuire.
ștemuitór1 (persoană) (-mu-i-) s. m., pl. ștemuitóri
ștemuitór2 (instrument) (-mu-i-) s. n., pl. ștemuitoáre
ștemuitór (persoană) s. m. (sil.-mu-i-), pl. ștemuitóri
ștemuitór (instrument) s. n. (sil. -mu-i-), pl. ștemuitoáre
╚śTEMUIT├ôR s. n. dalt─â cu v├órful bont, folosit─â pentru ╚Ötemuire. (< ╚Ötemui + -tor)
╚śTEMUIT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Muncitor specializat ├«n opera╚Ťii de ╚Ötemuire. [Sil. -mu-i-] /a ╚Ötemui + suf. ~tor
╚śTEMUIT├ôR1 ~o├íre n. Unealt─â ├«n form─â de dalt─â, folosit─â la ╚Ötemuire. [Sil. -mu-i-] /a ╚Ötemui + suf. ~tor

ștemuitor dex online | sinonim

ștemuitor definitie

Intrare: ștemuitor (persoană)
ștemuitor 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: ╚Öte-mu-i-tor
Intrare: ștemuitor (sculă)
ștemuitor 2 s.n. substantiv neutru
  • silabisire: ╚Öte-mu-i-tor