14 definiții pentru ștemuire
ȘTEMUÍ, ștemuiesc,
vb. IV.
Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din
germ. stemmen. ȘTEMUÍRE, ștemuiri,
s. f. Acțiunea de a ștemui și rezultatul ei. –
V. ștemui. ȘTEMUÍ, ștemuiesc,
vb. IV.
Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din
germ. stemmen. ȘTEMUÍRE, ștemuiri,
s. f. Acțiunea de a ștemui și rezultatul ei. –
V. ștemui. ȘTEMUÍ, ștemuiesc,
vb. IV.
Tranz. A lovi (cu o daltă specială) marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru ă asigura etanșeitatea îmbinării.
ȘTEMUÍRE, ștemuiri,
s. f. Acțiunea de
a ștemui și rezultatul ei.
ștemuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ștemuiésc,
imperf. 3
sg. ștemuiá;
conj. prez. 3 să ștemuiáscă
ștemuíre s. f.,
g.-d. art. ștemuírii;
pl. ștemuíri
ștemuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștemuiésc, imperf. 3 sg. ștemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștemuiáscă ștemuire s. f., g.-d. art. ștemuírii; pl. ștemuíri ȘTEMUÍRE s. (TEHN.) matare, ștemuit. (~ metalului.) ȘTEMUÍ vb. tr. a etanșa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ. stemmen)
A ȘTEMUÍ ~iésc tranz. (piese de tablă sau de metal) A îmbina rigid prin îndoirea și presarea marginilor sau prin nituire. /<germ. stemmen ȘTEMUIRE s. (TEHN.) matare, ștemuit. (~ metalului.) ștemuire dex online | sinonim
ștemuire definitie
Intrare: ștemui
ștemui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștemuire
ștemuire substantiv feminin