ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluifi, -te, adj. (Învechit) Pecetluit, ștampilat. Am văzut porunca scrisă pe hîrtie ștempluită. NEGRUZZI, S. III 199.

ștempluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 să ștempluiáscă

ștempluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiáscă

ȘTEMPLUÍ vb. v. pecetlui, ștampila.

ȘTEMPLUÍT adj. v. pecetluit, ștampilat.

ștempluí, ștempluiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.

ștempluít, ștempluítă, ștempluíți, ștempluíte, adj. (reg.) 1. (înv.) pecetluit, ștampilat. 2. (despre arbori) marcat.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.

ștempluit adj. v. PECETLUIT. STAMPILAT.

ștempluí, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).