ȘTEMPĂRÍ, ștempăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfărâma cu șteampul minereul scos din mină. – Din ștempar.

ȘTEMPĂRÍ, ștempăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfărâma cu șteampul minereul scos din mină. – Din ștempar.

ȘTEMPĂRÍ, ștempăresc, vtf. IV. Tranz. (Regional) A sfărîma cu șteampul minereul scos din mină.

ștempărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempărésc, imperf. 3 sg. ștempăreá; conj. prez. 3 să ștempăreáscă

ștempărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempărésc, imperf. 3 sg. ștempăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempăreáscă