STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.

STEJERÉL s. m. v. stejărel.

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.

STEJERÉL s. m. v. stejărel.

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar. 1. v. stejar (1). Foiuleană stejărel, Cît eram mai tinerel... Care puică mă videa Tot prin casă mă poftea. ȘEZ. I 143. 2. v. stejar (2). (Atestat în forma ștejărel) Să-mi dați pe murgul din grajd... Cu o șa de ștejărel. PĂSCULESCU, L. P. 55. – Variante: stăjerél (MARIAN, Î. 576), stejerél (MARIAN, O. I 404, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199), ștejărél s. m.

STEJERÉL s. m. v. stejărel.

ȘTEJĂRÉL s. m. v. stejărel.

stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii

stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii

STEJĂRÉL s. (BOT.) stejăraș.

STEJĂREL s. (BOT.) stejăraș.