Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru ștecăr

ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă de curent. [Var.: ștécher s. n.] – Din germ. Stecker.
ȘTÉCHER s. n. v. ștecăr.
ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă de curent. [Var.: ștécher s. n.] – Din germ. Stecker.
ȘTÉCHER s. n. v. ștecăr.
ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur prin care se face legătura între o lampă sau alt aparat electric și priza de curent. – V. fișă.
ștécăr s. n., pl. ștécăre
ștécăr s. n., pl. ștécăre
ȘTÉCĂR s. (FIZ.) fișă.
ȘTÉCĂR s.n. Piesă montată de obicei la capătul unui șnur, care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent. [Var. ștecher s.n. / < germ. Stecker].
ȘTÉCHER s.n. v. ștecăr.
ȘTÉCĂR s. n. piesă montată la capătul unui șnur care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent; fișă (2). ♦ triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ștecăre la aceeași priză. (< germ. Stecker)
ȘTÉCĂR ~e n. Piesă fixată la capătul unui șnur electric care face contactul între priză și un receptor (aparat de radio, televizor, reșou etc.); fișă. /<germ. Stecker
ȘTECĂR s. (FIZ.) fișă.
ștecher, ștecheri s. m. (adol., glum.) om glumeț, descurcăreț.

ștecăr dex online | sinonim

ștecăr definitie

Intrare: ștecăr
ștecher substantiv neutru
ștecăr substantiv neutru