Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru ștearsă

ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru. 3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. – V. șterge.
ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru. 3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. – V. șterge.
ȘTEÁRSĂ, șterse, s. f. (Familiar) Lovitură dată cu palma peste obraz. I-a dat o ștearsă... de-a văzut cai verzi. ȘEZ. V 126.
ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. Lipsit de culoare, de strălucire; spălăcit. Ne-am suit cu trăsurica la vii, pe-un soare șters de toamnă. SADOVEANU, O. VIII 159. El le privea cu ochii săi șterși. GANE, N. III 31. Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. ♦ Neclar, întunecat. Înfund, în depărtarea ștearsă, un punct mic, galben, licărește. BART, S. M. 18. Fig. Gîndul... la început îi licări șters și tremurător ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. ♦ Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit, ros. Aici, sub o lespede cu slove șterse, odihnesc oasele marelui voievod Mircea. VLAHUȚĂ, O. A. II 140. ♦ (Despre glas) Lipsit de rezonanță; stins. Vorbise cu o voce ștearsă, ca de departe. DUMITRIU, N. 271. ♦ Care nu atrage atenția prin nimic, care nu se remarcă în nici un fel. Din nou avu înfățișarea ștearsă de profesor pensionar. PETRESCU, C. V. 287.
ȘTEÁRSĂ s. v. palmă.
ȘTERS adj. 1. v. anulat. 2. v. estompat. 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. v. spălăcit. 5. v. decolorat. 6. v. inexpresiv.
ȘTERS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.
Șters ≠ aprins, expresiv, violent, viu
ȘTERS șteársă (șterși, ștérse) 1) v. A ȘTERGE și A SE ȘTERGE. 2) Care și-a pierdut forma inițială, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifestă insuficiente calități intelectuale; mărginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) șterge
șters a. 1. fără lustru: cotoare ștearsă; 2. ros prin frecare: monedă ștearsă.
șteársă f., pl. șterse (d. șterg). Ml. Raĭtă: a dat o ștearsă pe la bota cu rachiŭ.
ștearsă s. v. PALMĂ.
ȘTERS adj. 1. anulat, eliminat, înlăturat, scos, suprimat, tăiat. (Un paragraf, un rînd ~.) 2. estompat, neclar, vag. (Un contur ~.) 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. spălăcit, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Nuanță ~.) 5. decolorat, spălăcit, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit. (Un material ~.) 6. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, spălăcit. (O față ~.)

ștearsă dex online | sinonim

ștearsă definitie

Intrare: șters (adj.)
șters 2 adj. adjectiv
Intrare: ștearsă
ștearsă substantiv feminin