ȘTEAMP, șteampuri, s. n. (Înv. și reg.) Mașină folosită în trecut pentru sfărâmarea minereurilor (aurifere). – Din germ. Stampf[mühle].

ȘTEAMP, șteampuri, s. n. Mașină de lucru folosită în trecut pentru sfărâmarea minereurilor (aurifere). – Din germ. Stampf[mühle].

ȘTEAMP, șteampuri, s. n. Veche mașină de lucru pentru sfărîmat minereuri, compusă dintr-un stîlp de lemn sau (mai rar) de oțel, care pisează minereul într-o piuă. Sînt apoi vagoane întregi de minereu din care abia la o mie de kilograme se poate scoate un gram de aur. Acesta va merge afară, la șteampuri, să fie sfărîmat. BOGZA, Ț. 78. Această piatră este sfărîmată... în șteampuri. PAMFILE, X. C. 377.

șteamp (reg., înv.) s. n., pl. șteámpuri

șteámp s. n., pl. șteámpuri

ȘTEAMP s. v. bârnă, grindă, par, parmac, pripon, stâlp, țăruș.

ȘTEAMP s. n. dispozitiv în trecut pentru sfărâmarea minereurilor aurifere. (< germ. Stampf)

șteámp (-puri), s. n. – 1. Mai, pisălog, pilug, ciocan de lemn. – 2. Baros. – 3. Mașină de spart pietre, asemănătoare dîrstelor. – 4. Presă de bătut monede. Germ. Stampfe (Mîndrescu 89; Borcea 210; Graur, BL, III, 43; Gáldi, Dict., 195). Intervenția sl. stąpa (Cihac, II, 393) este improbabilă. – Der. ștempar, s. m. (Trans., muncitor care sparge pietrele scoase din mină); ștempăriță, s. f. (Trans., nevastă de ștempar); ștempări, vb. (a sparge minereu).

ȘTEAMP ~uri n. înv. Mașină pentru sfărâmarea minereurilor (aurifere). /<germ. Stampf

1) șteamp m., pl. ștempĭ (germ. stampfe, pisălog). Trans. Țăruș, par, pocĭumb.

2) șteamp (ea dift.) n., pl. urĭ (germ. stampf-mühle, piŭă de pisat mineralele). Trans. Piŭă de pisat petrele aurifere.

șteamp s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. PAR. PARMAC. PRIPON. STÎLP. ȚĂRUȘ.

șteámp, șteampuri, s.n. – (reg.; min.) Instalație hidraulică pentru concasarea minereurilor aurifere, utilizată începând cu sec. XIV-XV (Șainelic, 1986). – Din germ. Stampf „unealtă de compactat” (Mândrescu, Borcea, Graur, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

șteámp, -uri, s.n. – (min.) Instalație hidraulică pentru concasarea minereurilor aurifere, utilizată începând cu sec. XIV-XV (Șainelic 1986). – Din germ. Stampf „șteamp”; Din germ. (Poch)Stempel (Țurcanu 2008: 80).