Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru ștangă

ȘTÁNGĂ, ștăngi, s. f. (Pop.) Bară de fier; drug, rangă. – Din germ. Stange.
ȘTÁNGĂ, ștăngi, s. f. (Pop.) Bară de fier; drug, rangă. – Din germ. Stange.
ȘTÁNGĂ, ștăngi, s. f. Bară de oțel; drug, rangă. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, L. 90.
ștángă (pop.) s. f., g.-d. art. ștắngii; pl. ștăngi
ștángă s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi
ȘTÁNGĂ s. v. rangă.
ștángă (-ắngi), s. f. – Bară de fier. Germ. Stange (Iordan, Dift., 87).
ȘTÁNGĂ ștăngi f. pop. Bară de fier teșită la un capăt și folosită la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; rangă. /<germ. Stange
ștángă, ștăngi, s.f. (pop.) 1. bară de metal; drug, rangă. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apă. 3. (reg.) bară de lemn care transmite mișcarea de la roată la pânza joagărului.
ștángă f., pl. ștăngĭ (germ. stange. V. steag). Est. Drug, prăjină de fer (ca cea de deasupra vagonuluĭ de tranvaĭ).
ștangă s. v. RANGĂ.
a băga o ștangă (cuiva) expr. (intl.) 1. a influența (pe cineva) în luarea unei decizii. 2. a vorbi de rău (pe cineva).
ștangă, ștăngi s. f. (intl.) 1. minciună. 2. relație.

ștangă dex online | sinonim

ștangă definitie

Intrare: ștangă
ștangă substantiv feminin