Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ╚Ötand

STAND, standuri, s. n. 1. Spa╚Ťiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, ├«ntr-o expozi╚Ťie, ├«ntr-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul ╚Öi ├«ncercarea ma╚Öinilor noi, ie╚Öite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru ├«ntrecerile de tir. [Var.: ╚Ötand s. n.] ÔÇô Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.
╚śTAND s. n. v. stand.
STAND, standuri, s. n. 1. Spa╚Ťiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, ├«ntr-o expozi╚Ťie, ├«ntr-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul ╚Öi ├«ncercarea ma╚Öinilor noi, ie╚Öite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru ├«ntrecerile de tir. [Var.: ╚Ötand s. n.] ÔÇô Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.
╚śTAND s. n. v. stand.
STAND, standuri, s. n. 1. Spa╚Ťiu ├«ntr-o expozi╚Ťie amenajat cu vitrine, mese, panouri, suporturi etc. pentru aranjarea obiectelor, c─âr╚Ťilor, diagramelor, cartogramelor ╚Öi graficelor expuse. Standuri speciale s├«nt destinate articolelor casnice de larg consum. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. (La fabrici ╚Öi uzine sau ├«n laboratoare) Loc utilat ├«n mod special pentru controlul ╚Öi ├«ncercarea ma╚Öinilor noi. Standurile fabricii de automobile. 3. (Sport) Loc de tragere special amenajat pentru ├«ntrecerile de tir. ÔÇô Variant─â: ╚Ötand s. n.
╚śTAND s. n. v. stand.
stand s. n., pl. stánduri
stand s. n., pl. stánduri
STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.)
STAND s.n. 1. Compartiment unde se etaleaz─â la o expozi╚Ťie produsele, diagramele etc. 2. Banc de prob─â (├«n uzine etc.). 3. Loc amenajat pentru tragere la ╚Ťint─â ╚Öi pentru exerci╚Ťii de gimnastic─â. [Var. ╚Ötand s.n. / < fr., engl. stand].
╚śTAND s.n. v. stand.
STAND s. n. 1. compartiment unde se etaleaz─â la o expozi╚Ťie produsele, diagramele etc. 2. spa╚Ťiu utilat pentru verificarea ma╚Öinilor noi sau pentru probe; banc de prob─â. 3. loc amenajat pentru tragere la ╚Ťint─â ╚Öi pentru exerci╚Ťii de gimnastic─â. 4. aparat cu o construc╚Ťie special─â, din lemn sau metal, la ├«ns─âm├ón╚Ť─ârile artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)
STAND ~uri n. 1) Panou pentru prezentarea diferitelor obiecte. ~ de c─âr╚Ťi. 2) Loc special ├«ntr-o uzin─â pentru ├«ncercarea ma╚Öinilor noi; banc de prob─â. 3) sport Loc amenajat pentru tragerea la ╚Ťint─â (la tir). /<fr., engl. stand, germ. Stand
╚Ötand3, s.n. sg. (reg.) 1. (├«n forma: ╚Ötoand) func╚Ťie, post. 2. (├«n loc. adj.) de ╚Ötand = (despre militari) ├«n termen.
ștand2, ștánduri, s.n. (reg.) instrument pentru a imprima anumite desene în piele sau pe lemn.
ștand1 s.n. (reg.) 1. schelă la o casă. 2. (în forma: ștant) bară care desparte caii sau vitele în grajd.
*stand n., pl. ur─ş (engl. stand). Loc ├«ngr─âdit p. exerci╚Ťi─ş gimnastice or─ş p. tir. Loc acordat ├«ntrÔÇÖo expozi╚Ťiune fie-c─âru─ş expun─âtor.
STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.)
stand-by ├«n ├«mprumut/credit stand-by 1990 (fin.; anglicism) Linie de credit care acord─â beneficiarului dreptul de a ob╚Ťine succesiv ├«mprumuturi, dup─â nevoi, ├«ntr-o perioad─â convenit─â (de obicei 35 ani), p├ón─â la un total prestabilit v. FMI [pron. stendb├íi]

ștand dex online | sinonim

ștand definitie

Intrare: stand
ștand substantiv neutru
stand substantiv neutru