ștand definitie

19 definiții pentru ștand

STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziție, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul și încercarea mașinilor noi, ieșite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. [Var.: ștand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.
ȘTAND s. n. v. stand.
STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziție, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul și încercarea mașinilor noi, ieșite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. [Var.: ștand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.
ȘTAND s. n. v. stand.
STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu într-o expoziție amenajat cu vitrine, mese, panouri, suporturi etc. pentru aranjarea obiectelor, cărților, diagramelor, cartogramelor și graficelor expuse. Standuri speciale sînt destinate articolelor casnice de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. (La fabrici și uzine sau în laboratoare) Loc utilat în mod special pentru controlul și încercarea mașinilor noi. Standurile fabricii de automobile. 3. (Sport) Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. – Variantă: ștand s. n.
ȘTAND s. n. v. stand.
stand s. n., pl. stánduri
stand s. n., pl. stánduri
STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.)
STAND s.n. 1. Compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. Banc de probă (în uzine etc.). 3. Loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. [Var. ștand s.n. / < fr., engl. stand].
ȘTAND s.n. v. stand.
STAND s. n. 1. compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. spațiu utilat pentru verificarea mașinilor noi sau pentru probe; banc de probă. 3. loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. 4. aparat cu o construcție specială, din lemn sau metal, la însămânțările artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)
STAND ~uri n. 1) Panou pentru prezentarea diferitelor obiecte. ~ de cărți. 2) Loc special într-o uzină pentru încercarea mașinilor noi; banc de probă. 3) sport Loc amenajat pentru tragerea la țintă (la tir). /<fr., engl. stand, germ. Stand
ștand3, s.n. sg. (reg.) 1. (în forma: ștoand) funcție, post. 2. (în loc. adj.) de ștand = (despre militari) în termen.
ștand2, ștánduri, s.n. (reg.) instrument pentru a imprima anumite desene în piele sau pe lemn.
ștand1 s.n. (reg.) 1. schelă la o casă. 2. (în forma: ștant) bară care desparte caii sau vitele în grajd.
*stand n., pl. urĭ (engl. stand). Loc îngrădit p. exercițiĭ gimnastice orĭ p. tir. Loc acordat într’o expozițiune fie-căruĭ expunător.
STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.)
stand-by în împrumut/credit stand-by 1990 (fin.; anglicism) Linie de credit care acordă beneficiarului dreptul de a obține succesiv împrumuturi, după nevoi, într-o perioadă convenită (de obicei 35 ani), până la un total prestabilit v. FMI [pron. stendbái]

ștand dex

Intrare: stand
ștand substantiv neutru
stand substantiv neutru