Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru ștanțator

ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
ștanțatór s. m., pl. ștanțatóri
ștanțatór s. m., pl. ștanțatóri
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor].
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor)

ștanțator dex online | sinonim

ștanțator definitie

Intrare: ștanțator
ștanțator substantiv masculin admite vocativul