Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru ștanțatoare

ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
ștanțatoáre s. f., g.-d. art. ștanțatoárei; pl. ștanțatoáre
ștanțatoáre s. f., g.-d. art. ștanțatoárei; pl. ștanțatoáre
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor].
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor)

ștanțatoare dex online | sinonim

ștanțatoare definitie

Intrare: ștanțatoare
ștanțatoare substantiv feminin admite vocativul