Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru ștanțat

STANȚÁ vb. I v. ștanța.
STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
ȘTANȚÁT, -Ă, ștanțați, -te, adj. 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța (1). 2. Gravat cu ștanța (2). [Var.: stanțát, -ă adj.] – V. ștanța.
STANȚÁ vb. I v. ștanța.
STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
ȘTANȚÁT, -Ă, ștanțați, -te, adj. 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța (1). 2. Gravat cu ștanța (2). [Var.: stanțat, -ă adj.] – V. ștanța.
STANȚÁ vb. I v. stanța.
STANȚÁT, -Ă adj. v. ștanțat.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. A fasona la cald sau la rece, fără așchiere, obiecte de aceeași formă, prin tăierea cu ștanța a unui material sau prin deformarea lui plastică cu ajutorul unor matrițe. – Variantă: stánță vb. I.
ȘTANȚÁT, -Ă, ștanțați, -te, adj. Fasonat cu ștanța sau cu matrița. – Variantă: stanțát, -ă adj.
ștanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțeáză
ștanțá vb., ind. prez. 1 sg. ștanțéz, 3 sg. și pl. ștanțeáză
ștanțát s. n.
ȘTANȚÁ vb. (TEHN.) a ștănțui.
STANȚÁ vb. I. v. ștanța.
ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen].
ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)
A ȘTANȚÁ ~éz tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen

ștanțat dex online | sinonim

ștanțat definitie

Intrare: ștanța
stanța conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
ștanța conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: ștanțat
stanțat adjectiv
ștanțat substantiv neutru adjectiv