Dicționare ale limbii române

2 intrări

23 definiții pentru ștanțare

STANȚÁ vb. I v. ștanța.
STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.
STANȚÁ vb. I v. ștanța.
STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.
STANȚÁ vb. I v. stanța.
STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. A fasona la cald sau la rece, fără așchiere, obiecte de aceeași formă, prin tăierea cu ștanța a unui material sau prin deformarea lui plastică cu ajutorul unor matrițe. – Variantă: stánță vb. I.
ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. – Variantă: stanțáre s. f.
ștanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțeáză
ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțắrii; pl. ștanțắri
ștanțá vb., ind. prez. 1 sg. ștanțéz, 3 sg. și pl. ștanțeáză
ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări
ȘTANȚÁ vb. (TEHN.) a ștănțui.
STANȚÁ vb. I. v. ștanța.
STANȚÁRE s.f. v. ștanțare.
ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen].
ȘTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța].
ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)
A ȘTANȚÁ ~éz tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen

ștanțare dex online | sinonim

ștanțare definitie

Intrare: ștanța
stanța conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
ștanța conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: ștanțare
ștanțare substantiv feminin
stanțare substantiv feminin