ȘTALĂU s. v. grajd, șopron, șură.

ștalắu, ștaláuă, s.n. (reg.) 1. grajd; șură. 2. coteț de păsări. 3. locuință provizorie la munte, folosită de țărani numai când sunt la lucru.

ștalău s. v. GRAJD. ȘOPRON. ȘURĂ.

ștalắu, ștalauă, s.n. – (reg.) 1. Grajd, poiată: „Ca mujderu la ștalău” (Țiplea, 1906: 449). 2. Coteț. – Din magh. istálló „grajd” (MDA).

ștalắu, -auă, s.n. – 1. Grajd, poiată: „Ca mujderu la ștalău” (Țiplea 1906: 449). 2. Coteț. – Din srb. štalog (Candrea), der. din germ. Stall (DER), sau din staul „grajd”.