Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru ștair

ȘTÁIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans la modă în secolul XIX; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: șta-ier. – Var.: ștáir s. n.] – Din germ. Steier[walzer].
ȘTÁIR s. n. v. ștaier.
ȘTÁIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans la modă în secolul trecut; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: sta-ier. – Var.: ștáir s. n.] – Din germ. Steier[walzer].
ȘTÁIR s. n. v. ștaier.
ȘTÁIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans (originar din Stiria), la modă în secolul trecut. Boieri și cucoane Au să joace ștaier. ALECSANDRI, T. 127. – Variantă: ștáir (NEGRUZZI, S. III 66) s. n.
ȘTÁIR s. n. v. ștaier.
ștáier (înv.) (șta-ier) s. n., pl. ștáiere
ștáier s. n. (sil. șta-ier), pl. ștáiere
ȘTÁIER s. v. bir, dare, impozit.
ȘTÁIER s. n. dans la modă în secolul trecut; melodia corespunzătoare. (< germ. Steier/walzer/)
ȘTÁIER ~e n. mai ales art. 1) Dans de origine germană. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. șta-ier] /<germ. Steier[walzer]
*ștáĭer n., pl. e (germ. steier-walzer, vals stirian, de unde și ung. stájer). Vechĭ. Vals șopăit. Fig. Iron. (Mold.). Ocară, pleaftură, faĭer: ĭ-a tras un ștaĭer.
ștaier s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.

ștair dex online | sinonim

ștair definitie

Intrare: ștaier
ștair substantiv neutru
ștaier substantiv neutru
  • silabisire: șta-ier