Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru ștaif

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].
ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].
ȘTAIF, ștaifuri, s. n. întăritură de piele care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcîiului. Țăpenii detestează cumplit ciobotele de tîrg... și se tem de ștaif, care se moaie... cînd e omăt. ȘEZ. IX 34. ♦ Pînză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le face să-și păstreze forma.
ștaif s. n., pl. ștáifuri
ștaif s. n., pl. ștáifuri
ȘTAIF s. (înv.) scoarță. (~ la încălțăminte.)
ȘTAIF s. n. 1. întăritură de piele, de carton la partea din spate a încălțămintei, în jurul călcâiului. 2. pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. (< germ. Steif/leder/)
ștáif (-furi), s. n.1. Întăritură interioară a călcîiului la pantofi. – 2. (Arg.) Guler. Germ. steif „bățos; apretat” (Tiktin).
ȘTAIF ~uri n. 1) Bucățică de piele cu care se întărește călcâiul la încălțăminte, pentru a nu se deforma. 2) Pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. /<germ. Steif[leder]
ștaĭf n., pl. urĭ (germ. steif-leder, pele țeapănă). Partea țeapănă care acopere călcîĭu la încălțăminte.
ȘTAIF s. (înv.) scoarță. (~ la încălțăminte.)
a avea ștaif expr. a fi distins / rafinat
ștaif s. n. sg. 1. eleganță. 2. prețiozitate. 3. pedanterie.

ștaif dex online | sinonim

ștaif definitie

Intrare: ștaif
ștaif substantiv neutru