Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șpur

ȘPUR s. v. bastard, copil din flori.
șpur2, s.n. (reg.) capătul fusului de la crângul morii de apă.
șpur1, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod.
șpur s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.
șpuroaică s. v. BASTARDĂ.
șpur, șpuri, s.m. – (reg.) Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptíl. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALRRM, 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că Năsăudul este centrul de iradiere, deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio „nelegitim, bastard” (N. Drăganu, MDA).
șpur, -i, s.m. – Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptíl. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALR 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că centrul de iradiere este Năsăudul deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio (N. Drăganu); Din srb. špure „miel fătat înainte de vreme” (Pușcariu 1926); Rus. sporok „avort, bastard” (Binder 1932).

șpur dex online | sinonim

șpur definitie

Intrare: șpur (s.m.)
șpur s.m. admite vocativul
Intrare: șpur (s.n.)
șpur s.n.