Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru șpronțuit

ȘPRONȚUÍT s. olărit. (~ unui buștean.)
șpronțuí, șpronțuiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.
ȘPRONȚUIT s. (SILV.) olărit. (~ unui buștean.)
ȘPRONȚUÍT, -Ă, șpronțuiți, -te, adj. v. ȘPRONȚUI. – [DAR]

șpronțuit dex online | sinonim

șpronțuit definitie

Intrare: șpronțuit (adj.)
șpronțuit adj.
Intrare: șpronțui
șpronțui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: șpronțuit (s.n.; -uri)
șpronțuit s.n.; -uri