Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru șpronțare

ȘPRONȚÁ vb. v. olări, teși.
șpronțá, șpronțéz, vb. I (reg.) 1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui. 2. (refl.; despre bușteni; în forma: ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.
șpronța vb. v. OLĂRI. TEȘI.
șpronțá, șpronțez, vb. tranz. – (reg.) A rotunji buștenii cu toporul, la capete (Maram., Trans., Bucov.). – Din șpronț „buștean rotunjit la capete” (cf. spirholț < germ. Spierholz) (MDA).

șpronțare dex online | sinonim

șpronțare definitie

Intrare: șpronțat
șpronțat participiu
șpronțare infinitiv lung
Intrare: șpronța
șpronța verb grupa I conjugarea a II-a