Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru șprițuit

ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen.
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui.
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen.
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.
ȘPRIȚUÍ, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid dintr-o stropitoare.
șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă
șprițuí (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șprițuiáscă
ȘPRIȚUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen)
A ȘPRIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafețe ale unor piese) A prelucra cu șprițuitorul. /spriț + suf. ~ui
A SE ȘPRIȚUÍ mă ~iésc intranz. pop. A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + suf. ~ui
șprițuí, șpríțui și șprițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor. 3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.). 4. (despre pereți) a tencui.
șprițuít1, adj. n. (reg.; despre vin) amestecat cu sifon sau cu apă minerală.
șprițuít2, adj. n. (reg.; în exploatarea lemnului, despre ulucile pe care alunecă buștenii) udat cu apă.
șprițui, șprițuiesc v. r. a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice
șprițuit, -ă, șprițuiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate

șprițuit dex online | sinonim

șprițuit definitie

Intrare: șprițuit
șprițuit adjectiv
Intrare: șprițui (stropi)
șprițui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
șprițui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
Intrare: șprițui (bea)
șprițui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb