Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru șpițer

SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Înv. și pop.) Farmacist. – Din ngr. spets(i)éris.
SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Pop.) Farmacist. – Din ngr. spets(i)éris.
SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Învechit și popular) Farmacist. Daniel Scavinschi... rămăind orfan în tînără vrîstă, se duse... la o rudă a sa ce era spițer. NEGRUZZI, S. I 205. Cursurile însă de morală nu plac astăzi; de aceea moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. – Variantă: (regional) șpițér (ȘEZ. I 172) s. m.
ȘPIȚÉR s. m. v. spițer.
spițér (înv., pop.) s. m., pl. spițéri
spițér s. m., pl. spițéri
SPIȚÉR s. v. farmacist.
spițér (-ri), s. m. – Farmacist. – Mr. spițar. It. speciale (var. specier), prin intermediul ngr. σπετζιέρης (Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Tiktin), cf. sp. especiero, tc. ispinçar. Der. directă din lat. (Cihac, I, 260; Koerting 8927) nu este posibilă. – Der. spițereasă, s. f. (nevastă de spițer); spițerie, s. f. (farmacie), din ngr. σπετζιαρία.
șpițér, șpițére, s.n. (reg.) târnăcop cu două brațe în formă de tăiș.
spițer m. farmacist [Gr. mod. SPETZIÉRIS (din it. speciale)].
spițér m. (ngr. spetzieris, d. it. speziale, farmacist, care vine d. spezie, specie, substanțe vegetale. V. specie). Farmacist.
spițer s. v. FARMACIST.

șpițer dex online | sinonim

șpițer definitie

Intrare: șpițer (obiect)
șpițer 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: spițer
șpițer 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
spițer 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin